Universul copilariei in "Tati, te rog, adu-mi luna de pe cer" de Eric Carle

Universul copilariei in "Tati, te rog, adu-mi luna de pe cer" de Eric Carle

Eric Carle este unul dintre ilustratorii mei preferati, pe care l-am descoperit de cativa ani, de cand sunt mama si de cand am deschis libraria. De ce imi place?

- Foloseste o paleta de culori relativ restransa, dar cu un impact vizual unic.
- Fiecare ilustratie ce iese din mana lui este un adevarat caleidoscop de umbre, de culori si modele.
- Imbina intr-un mod captivant, nemaivazut de mine pana sa il descopar pe el, straturi,  texturi si aplicatii diferite, pictate, desenate, decupate, pliate, de forme diferite, care ies din pagini, dar care vin toate sa desavarseasca ilustratii pline de culoare si veselie.


Cine este Eric Carle?

Eric Carle

Nascut la New York in anul 1929, Eric Carle s-a mutat cand avea 6 ani in Germania. Aici a crescut, a absolvit prestigioasa scoala de arta Akademie der bildenden Kunste, apoi s-a intors la New York si a devenit grafician la publicatia New York Time.

A debutat in domeniul literaturii pentru copii in anul 1967 prin colaborarea cu Bill Martin Jr., autorul cartii “Brown Bear, Brown Bear, What Do You See?” De atunci si pana in prezent, a ilustrat peste 70 de carti, majoritatea scrise chiar de el.


Unele dintre cele mai cunoscute carti ale lui Eric Carle, traduse si la noi, sunt Omida mancacioasa, Gargarita morocanoasa, seria “Prima mea carte despre…” (4 carti), "Tati, te rog, adu-mi luna de pe cer".

“Tati, te rog, adu-mi luna de pe cer” este una dintre cele mai frumoase carti ale lui Eric Carle – o poveste despre imaginatie si puterea dragostei parintilor pentru copii.


Rezumatul cartii: Monica, o fetita simpatica, se uita cu jind pe fereastra la luna stralucitoare de pe cer si-si doreste sa se joace cu ea. Tatal ei, care vroia sa o vada mereu fericita, se urca pe o scara foarte inalta pana la luna plina de pe cer ca sa o roage sa coboare si sa se joace cu Monica. Luna plina ii spune sa astepte pana cand se va face mica-mica si atunci se va putea juca cu Monica. Si astfel vedem progresia lunii pana ajunge la ultimul patrar si se face mica-mica.

Ilustratiile lui Eric Carle sunt extraordinare pentru ca mereu contin un element-surpriza, interactiv, ceea ce transforma cartile-de-citit in carti-de-jucat-si-citit. “Surpriza” din  “Tati, te rog, adu-mi luna de pe cer” este reprezentata de paginile pliate si clapetele care depasesc limitele fizice ale cartii, accentueaza elementele principale ale povestii si ii ajuta pe copii sa inteleaga profunzimea si esenta acesteia. O astfel de clapeta care se pliaza ilustreaza scara asezata pe orizontala si ii arata cititorului / ascultatorului cat de LUNGA trebuie sa fie scara tatalui ca sa poata sa ajunga pana la luna.


Ilustratia mea preferata din carte este pagina dubla cu luna uriasa care se pliaza. Seamana cu o floare care se deschide, colturile se ridica din mijloc spre exterior si lasa sa se vada superba luna. Ilustratia aceasta exagereaza dimensiunile mari ale lunii pline, scotand in evidenta ca nu e tocmai jucaria potrivita pentru o fetita. 

Tati, te rog, adu-mi luna de pe cer - interior


Eric Carle vine in intampinarea curiozitatii copiilor cu ajutorul cartilor lui distractive, atragatoare si extrem de interesante totodata: “Copiii se confruntă adesea cu teama de necunoscut. În cărţile mele încerc să combat această teamă şi s-o înlocuiesc cu o atitudine pozitivă. Copiii au o curiozitate instinctivă şi o tendinţă naturală către creativitate. Vreau să le arăt copiilor că a învăţa lucruri noi e ceva fascinant şi distractiv.” (Eric Carle) – Nu credeti ca a reusit ceea ce si-a propus?


Unele imagini sunt preluate de pe: klinebooks.com, eric-carle.com 

 

Taguri:

Comentarii