Poezia si educatia copiilor - cu Victoria Furcoiu

Poezia si educatia copiilor - cu Victoria Furcoiu

Doamna Victoria Furcoiu scrie poezii și povești in versuri pentru copii din anul 2016. Gasiți în librărie toate cărtile pentru copii ale autoarei, inclusiv volumul 16 din seria „Scrieri pentru copii, de la Bunica”, lansat luna aceasta. Am purtat o scurtă discuție cu dânsa despre copii, povești, poezii și educație.

Cine sunteti, doamnă, Victoria Furcoiu - Bunica? 😊

V.F.: Înainte de toate, vreau să vă mulțumesc pentru această invitație la dialog. Ca răspuns la întrebare, pot spune că sunt un om obișnit, de profesie asistentă de ginecologie-obstetrică, pensionară, căsătorită, mamă a două fiice, bunică a doi nepoți, Teodor Matei (8 ani) și Marisa (12 ani). Sunt un om iubitor de oameni, de copii, de natură, de poezie, de frumos.

Cum a apărut ideea cărților pentru copii? De ce scrieți poezii pentru copii si nu proză?
V.F.: Ideea de a scrie o carte m-a urmărit de-a lungul vieții. Părinții mei, care erau buni povestitori și care au trăit cele două războaie mondiale, mi-au povestit multe întâmplări interesante, unele dintre ele cam triste, dar demne de adunat într-o carte. De câte ori se intâmpla ceva interesant  în viața mea,  îmi spuneam: "Si despre asta o să scriu în cartea mea ..., când voi avea timp să scriu o carte” (adică după ce voi încheia activitatea profesională). Când am încheiat activitatea profesională, eram deja bunică și m-am dedicat întru totul acestui rol, cu mult drag și multă implicare, dar nici vorbă să mai fi rămas timp pentru altceva, mai ales pentru scris.

După ce Marisa a început școala și Teodor Matei a mers la grădiniță, având mai mult timp liber, mă gândeam să mă apuc de scris si, pentru că îi vedeam atât de încântați de povești și de poezii, aș fi vrut să scriu ceva care să fie pentru ei, copii, nu pentru când vor fi adulți. Nu știam cu ce să încep, până când Matei, care avea aproape 4 ani, m-a rugat să-i spun o ghicitoare. Nu mi-a venit în gând niciuna și am fost nevoită s-o inventez pe loc. Fiind în mașină, am zis: „Cine-aleargă pe șosea, / Are patru roți sub ea, / Un rezervor cu benzină, / Ghicește! E o ... ?”, la care a venit răspunsul: „E o masină, bunica! Dar e prea usoară, poți să-mi spui alta?”.  I-am făcut alta și alta, îi plăcea teribil jocul de-a ghicitul  (a devenit mai cooperant, mai comunicativ, mereu foarte dornic de a fi pus la încercare), iar când m-am trezit cu un caiet plin de ghicitori, am zis: „Asta trebuie să scriu, cărți pentru copii, pentru nepoții mei și pentru toți copiii”.  Așa a apărut prima carte din colecție – „Ghicitori pentru copii” (Editura Arco Iris Brașov). Prin urmare, pot spune că am ales să scriu în versuri și nu în proză, nu doar pentru că iubesc eu poezia, ci pentru a ajuta micul ascultător sau cititor să înțeleagă mai ușor o poveste, să rețină mai bine mesajele ei. Rimele înfrumusețeaza un text și, citite cu o intonație adecvată, trezesc și mai mult interes. Consider că scrierea în versuri mă reprezintă ca mod de a scrie și de a gândi.

Colectia "Scrieri pentru copii, de la bunica” cuprinde 16 cărți ilustrate pentru copii. Prezentați-ne-o pe scurt, vă rugăm.
V.F.: Cartile cuprind ghicitori poezii, povesti in versuri, fabule, scenete, toate ilustrate si cu imagini de colorat pentru copii.

Peste 200 de ghicitori ilustrate gasim in „Ghicitori pentru copii” si „Ghicitori pentru cei mai marisori”. Ghicitorile din aceste carti se adreseaza copiilor de 4-7 ani, respectiv 8-14 ani, abordeaza teme indragite de ei si dezvolta curiozitatea, simtul ludic si creativitatea.

Povestile in versuri le-am reunit in cinci carti: „Povești nemuritoare în versuri”, „Povești din curtea bunicilor”, „Povestiri hazlii”,  „Pățaniile motanului Müsli”, „Capra cu trei iezi supraviețuitori”; in ele copiii vor gasi personaje amuzante, unele cunoscute din alte povesti clasice, dar si personaje create de mine, toate sunt povesti cu final fericit.

Fabulele sunt grupate in 4 carti: „Fabule”, „Vulpea păcălită de urs” (concepută ca o continuare a poveștii „Ursul păcălit de vulpe” de Ion Creangă), „Vulpea furăcioasă” si „Povești cu secrete”, nou aparuta. Prin rolul moralizator al fabulei, copilul este ajutat să facă distincție între bine și rău (învățând din pățaniile personajelor).
Fabula poate fi considerată o metodă de modelare a comportamentului, potrivită sensibilității copilului, mult mai eficientă decât o metodă restrictivă, categorică, impusă acestuia.

In continuare, mentionez 4 carti de poezii ilustrate care au ca teme: însușirea deprinderilor sănătoase și a bunelor maniere, învățarea  unităților de măsură pentru timp, importanța ocrotirii mediului înconjurător, învățarea alfabetului și corectarea dicției.


Cartile sunt: „Sfaturi educative, deprinderi sănătoase și bune maniere pentru copii”, „Alfabetul vesel”, „Învățăm să măsurăm timpul”, „Să ocrotim planeta!”.

Cartea „Teatru pentru copii” cuprinde cinci piese de teatru și o scenetă, foarte amuzante, ușor de pus în scenă de profesorii de teatru sau de interpretat acasă, cu participarea copiilor și a părinților. Noi am făcut acest lucru de multe ori cu nepoții și distracția a fost maximă.

Prezentați-ne ultimul volum din colectie, lansat luna aceasta – „Povești cu secrete”.
V.F.:
Volumul "Povesti cu secrete" cuprinde șase fabule: „Taina reușitei” (secretul gândirii pozitive), „Țestoasa învingătoare” (un secret al succesului), „Calul și măgarul” (prețul incorectitudinii), „Găleata și ceaunul” (secretul respectului), „Păianjenul, albina, furnica și musca” (prețul neascultării), „O simplă întâmplare”. Din fiecare poveste, presărată cu umor, copilul poate învăța un lucru important, demn de reținut pentru toată viața. Moralele sunt scrise pe ultimele două pagini, iar copilul trebuie să le identifice și să le atribuie poveștii corespunzătoare.     

 


Poezia, versurile ritmate se apropie cel mai bine de jocurile copilăriei. Multe jocuri cuprind refrene si rime care ii distreaza pe copii, ii ajuta sa le retina, dar le si dezvolta creativitatea. Ce parere aveti?

V.F.: Atât părinții, cât și cadrele didactice pot folosi cu succes poezia în educația copiilor. Încă de la vârsta de 2 ani, copilul poate fi antrenat de părinți în jocul miraculos al poeziei. Poezia este punctul de plecare al învățării.

La grădinița, ghidati de educatoare, copiii pot invata prin poezii cifrele, alfabetul, notiuni despre plante, păsări, animale, anotimpuri, zilele săptămânii, bune maniere.

La scoala, cadrele didactice pot folosi poezia inițiind simpozioane de poezie, dedicate poeților, prin mici recitaluri de poezie, care să ajute copiii nu doar să memoreze, ci si să interpreteze artistic, să-si învingă emoțiile, să le stimuleze interesul pentru creația poetică si sa-i indemne sa scrie si ei.

La evenimentele culturale la care am participat, organizate la biblioteci, târguri de carte, în librării, în școli, alături de copii, însoțiți de cadre didactice si parinti, am observat cu bucurie deschiderea pentru poezie atat a adultilor, cat si a copiilor. De exemplu, am avut la un moment dat o solicitare din partea unei doamne  educatoare să compun în versuri o poezie despre meserii pentru a-i fi mai ușor  să le prezinte copiilor.

Poate fi o provocare pentru unii părinti să le fie alaturi copiilor lor, având în vedere intensa tehnologizare a vieții tuturor. Ce sfaturi aveti pentru parinti în acest sens?

V.F.: Fără a minimaliza importanța mijloacelor de informare actuale, vreau să subliniez că folosirea lor în exces, mai ales de către  copilul mic, preșcolar și școlar, inhibă dezvoltarea imaginației, a creativității, a atenției, putând duce chiar la analfabetism funcțional si la alte dereglari cognitive si psihologice. Prin urmare, este nevoie de multă cumpătare în realizarea programului copilului, iar lectura, jocurile, cântecelele, mici scenete interpretate cu copiii, cât mai mult timp petrecut împreună cu ei, dar si joaca libera, constituie metodele cele mai eficiente pentru o dezvoltare armonioasă a copilului. Sfatuiesc părinții să le citească încă de timpuriu (povestea de seară face somnul liniștit), în reprize scurte, pentru a nu-i plictisi, povești care să-i atragă, să-i amuze, să le stimuleze curiozitatea, dorința de cunoaștere, să-i antreneze în jocuri care solicită gândirea și rezultatele pozitive se vor vedea în timp. Am un îndemn pentru parinti: „Cumpără o carte pentru copilul tău, / Citește-i o poveste și n-o să-ți pară rău!”

Va multumim si va dorim succes si inspiratie pentru noile carti!

V.F.: Și eu mulțumesc mult și vă felicit pentru ceea ce faceți!

-- Va recomandam si rubrica Copiii si lectura


Comentarii